DEAR DIARY | MAY + JUNE

DEAR DIARY 
Jumătate din mai și jumătate din iunie 

Ultimele două săptămâni din viața mea au fost pe atât de frumoase pe atât de pline și obositoare (cred că v-ați dat seama că nu am mai postat mai nimic pe blog din lipsă de timp). Pentru că s-au întâmplat atât de multe lucruri pe minut am zis că e super-necesar să le scriu aici căci altfel le uit - de fapt, nici nu mi-a fost ușor să îmi amintesc în ordine ce am făcut și se prea poate să sar de la o idee la alta în cele ce urmează. În fine, ați fost avertizați! :))



Jos pălăria în fața facultății mele care nu știu cum reușește dar organizează cele mai faine conferințe! Am avut șansa pe la mijlocul lui mai să îl avem ca invitat pe Vlad Eftenie, genialul fotograf și lector la Univesitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. Timp de aproape trei ore ne-a povestit despre fotografia de stradă, intimitate & multe altele, iar eu am zâmbit încontinuu pentru că nu are cum să nu te inspire tipul. Promit să fac o selecție a celor mai faine fotografii ale sale (din perspectiva mea) ca să înțelegeți și voi de ce îmi place în halul ăsta.



Așa am arătat în cea mai fericită zi din viața mea de până acum (nu exagerez). Știu că nu eram at my very best dar chiar nu conta. În 20 mai am primit vestea că am fost acceptată (împreună cu Cătălina, of course) la o bursă ERASMUS de 1 semestru la Universitatea Carlos III de Madrid ♥♥♥ Așa că, din februarie până în iulie 2014, o să bloggeresc din Spania. Nici nu prea pot explica ce a fost în sufletul meu când am aflat vestea, e ca și cum aș fi trăit ziua mea + Crăciunul + orice altă sărbătoare în care primești cadouri la un loc! :)




Se pare că lucrurile bune s-au ținut lanț. Lunea trecută am avut parte de o supriză super drăguță din partea lui Vlatko (un macedonian pe care l-am întâlnit în Albania și cu care m-am înțeles super ok din prima zi) care a venit la noi în vizită pentru 3 zile. Am încercat să fac pe ghidul cel bun și să-i prezint orașul pe ploaie ca să nu zică omul că a fost în Cluj și nu știe cum arată Piața Muzeului. Cred că am eșuat lamentabil și am zis că schimb tactica pentru că-și va aminti mai cu drag de prima lui experiență la bowling, nopțile albe din BCJ sau concertele din Unirii. Am simțit că am trăit 6 zile în loc de 3 pentru că mi-am redus orele de somn la aproape 0... dar a meritat :D




În aceleași zile în care-l aveam pe Vlakto pe suflet am primit o vizită și de la colegii noștri jurnaliști în devenire de la Galați și București. Am avut sesiuni de diseminare și evaluare și re-evaluare a proiectului VEHMED (cel cu emisiunea TRENDințe, sigur vă amintiți). Asta e partea nesuferită la proiectele europene - că trebuie să raspunzi de 100 de ori la întrebarea "Cum ți-a schimbat proiectul ăsta viața?" ca să se asigure cei care l-au implementat că au făcut o treabă bună.




Dar nu mă pot plânge pe deplin că am suferit la aceste sesiuni de evaluare pentru că am făcut și o scurtă vizită la platourile de filmare de la Transilvania Look. Profu' nostru, Constantin Trofin (cei care aveți 18+ îl știți cu siguranță de la TV) este producătorul unei emisiuni de divertisment la Transilvania Look și am avut șansa să-l vedem la muncă, dând comenzi din regie. Loved it!



Alți prieteni bucureșteni ne-au vizitat săptămâna trecută.
Ador momentele de genul când primești un telefon și auzi "Hei, sunt în Cluj, ne vedem?". ♥




Și pentru că tot vorbeam de superbul meu oraș, a început iarTIFFul (Transylvania International Film Festival pentru necunoscători deși mă îndoiesc că nu s-a auzit peste tot de el)! M-a scos mama în oraș la Gala de deschidere și ne-am răsfățat noi două puțin că oricum nu apucăm să petrecem prea mult timp împreună. Iar după proiecția filmului Los amantes pasajeros, m-am petrecut cu mes amigos la petrecerea TIFF unde cântau cei de la Toulouse Lautrec. A fost o seară puțin cam nebună deci nici nu prea are sens să întru în detalii :).



Duminica trecută am fost la proiecția documentarului Balkan Melodie care s-a susținut în prezența regizorului.  Documentarul urmărește experiența lui Marcel Cellier în Balcani, în timp ce descoperea muzica tradițională din România și Bulgaria și transforma destine, precum cel al lui Gheorghe Zamfir. Recomand cu dragă inimă, vă va aminti cât de frumoasă e țara noastră și cât de puțin o apreciem noi...



Proiecția a fost urmată de un mini concert Ion Pop și Grupul Iza și vă dați seama că mi-a crescut inima la maxim. Cei al nost' îi pus de-o parte...




inceră să fiu, iubesc TIFFul mai mult pentru atmosfera pe care o creează în oraș și evenimentele aferente decât pentru filme. Anul aceasta, organizatorii au reușit să aducă trioul englezesc The Tiger Lillies ca să ne încânte toate simțurile cu stilul lor caracteristic. Și pentru că jurnalismul are și părți bune, am reușit să le luăm și un interviu după. Bine, eu personal eram prea în transă ca să zic ceva, dar m-am bucurat de conversația dintre Martyn Jacques, solistul trupei, și fetele de la AperiTIFF (revista festivalului).




Ultimele zile au fost haos pur! Mi le-am petrecut fugind de la cursul intensiv de Newswriting, la examene și apoi la diferitele evenimente și filme de la TIFF. Dar oricât de ocupată aș fi fost nu am putut rata sesiunile de Q&A cu personalități din lumea filmului precum Luminița Gheorghiu sau Nae Caranfil. Și tot îmi aminteam, cam o dată la 5 minute, cât de norocoasă sunt... :)

That was all folks! Acum mă întorc la teme că încă nu am parte de luxul de a sta degeaba.
 Vă pup și promit să revin cât de curââââând cu o postare! :)

Yours truly, Julls ♥